CulturaDialettoPoesie in maddalenino

U Punenti

Quandu ha da vinì nun chiedi mai permessu;
entra, buffa, friscia e tuttu porta appressu.
Si nun seti a quarcosa bè attaccati,
attenti ai sbattuloni e ai trapintati.
Da quandu Eolo ha mullatu i venti,
nun è statu agguantatu più u punenti;
ha presu un’antra via, po ‘ s’è firmatu
in quistu nosciu scogliu ventilatu.
Da allora fa u padroni in quisti lidi,
quista è a so’ casa, e guai si tu ti fidi,
proa a sciurtì c’u guzzu, quandu tira,
appena molli a cima ti rigira.
Buffarà tantu da strappà l’ormeggiu,
pe’ purtacci cussì sutt’a Viareggiu,
Sarà pè no ‘ isulani un gran fistinu
di lascià u Parau au so’ distinu.
Semmu sinceri! a no’ ci fa piaceri
chi cuntinua a spazzà quisti scoglieri,
perché si si ni va, commi ti metti?
qua|’è chi ti I’arza pò i fardetti?

Mario Boccone