CulturaDialettoPoesie in maddalenino

Festa da patrona

Vinia lugliu e pe’no’ziteddhi l’attesa era tanta
nun vidiami l’ora di festeggià a nòscia Santa.
Vidii subbitu chi quarcòsa era cambiendi
gh’era un saccu di jenti in giru laurendi.
Era tuttu sbarratu nun puditi andà a Punta Nera
duvianu appruntà i fochi da fàssi a tarda sèra.
In Piazza Cumandu gh’era tuttu imbandieratu
“Stasera calu prestu e mi li miru da pusatu ”
Gh’era attaccatu a banchina un legnu untu di grassu
si ghi passai da subra ti ni cascài abbàssu
Duvii arrivà in punta senza sciulà a piddhà una bandierina
vincii cume premiu un salàmi, dui zucchetti o una gaddhina.
Quandu u soli era calatu subra u’tardi
gh’erani i turrunai un de Amedeo Girardi
tutti sparpagliati finu in fundu a Chiesa,
di notti li vìdii be’ c’a cittilèna accesa.
Gh’era u turroni biancu indrintu un de’cascetti
po’gh’era l’antru giallu cu mèli e durci fatti a zigaretti,
e quiddhi palli di zuccheru culurati chi pariani biglioni ?
” Bocani li mani chi tiru lu taddhanti, si tòcchi lu turroni… “
A undici’ori la jenti si pusaia in d’e panchini
l’artri lungu a u mari o subra ai bitti e ind’e scalini
Finarmenti è arrivata l’ora tantu attesa. Mancumali !
Avà vidèmuci u bellu… i fochi artificiali !
Spignini tutti i luci…i fochi incuminciani a partì…chi emozioni
chi bellu…cess… e quistu cus’era un corpu di cannoni ?
U celu illuminatu di luci incruciati
Funtani, lampi e steddhi e cascati culuràti
Finisci tuttu cu i tre corpi forti, chi parìnu tre troni
e a jenti torna in casa….allicchéndisi u turroni !

Bruno Serra